Scurta istorie a cofetariei
Nu se cunoaste cu exactitate momentul in care oamenii au inceput sa-si diversifice alimentatia, folosind substante dulci, condimente, fructe uscate, oua sau grasimi. Cert este ca lucrul acesta s-a petrecut de timpuriu, intrucat mormantul faraonului Ramses al III-lea este decorat cu imagini ale unui cuptor sacru pentru paine si prajituri cu miere, lapte, stafide, indicii ale unei tehnici de cofetarie deja avansate.
Perioada in care s-a nascut prima patiserie a fost Evul Mediu. In manastiri se preparau prajituri cu miere, deoarece calugarii cresteau albine pentru a obtine ceara pentru lumanari. Asadar, prajiturile pe baza de miere mergeau mana in mana cu fabricarea lumanarilor, pe toata perioada Renasterii.
In anul 827, musulmanii au adus in Europa trestia de zahar, iasomia, anasonul, susanul, scortisoara si sofranul. Cofetarii desavarsiti au creat multe prajituri aromate, in special, pentru femeile din haremuri. In Evul Mediu, pe langa producatorii de prajituri care aveau un magazin deschis pentru public, apar si maestrii renumiti care lucreaza exclusiv la casele princiare si care, pentru a intra in gratiile stapanilor, vin cu retete inovative pentru epoca lor, retete pe care le pastreaza cu sfintenie pentru a da unicitate caselor pe care le deservesc. Renasterea se caracterizeaza printr-o explozie tot mai mare de arome gastronomice.
La inceputul secolului al XVI-lea, in Toscana a inceput sa se produca inghetata. Totusi, se pare ca exista dovezi ale existentei inghetatei inca din antichitate. La Paris, in anul 1600 un gelatier florentin, Procopio Coltelli, a deschis o cafenea unde se vindea inghetata. De altfel, cafeneaua exista si astazi – Café Procope.
Pana la inceputul secolului al XIX-lea zaharul, un element-cheie al industriei de produse dulci, a fost un ingredient rar și de lux. Dar, in primii ani ai secolului urmator, odata cu dezvoltarea industriei in Europa si extragerea zaharului din sfecla de zahar, acesta a devenit un produs accesibil.
Cofetaria romaneasca nu are o traditie indelungata. La fel ca si grecii si romanii, locuitorii teritoriilor romanesti foloseau ca indulcitor mierea si nectarul florilor. Abia in secolul al XVI-lea zaharul devine indispensabil odata cu raspandirea influentei orientale la noi: turca, araba, bizantina. Insa, momentul de glorie al cofetariei romanesti il reprezinta aparitia Casei Capsa, fondata de vestitul cofetar Grigore Capsa. Acesta si-a facut studiile la Paris si a fost elevul celebrului Boissier. Capsa a fost un maestru cofetar desavarsit si creativ, el realizand produse speciale pentru evenimente deosebite sau chiar pentru personalitati ale epocii sale. Astfel, a creat prajitura Joffre, realizata cu prilejul vizitei in Romania a generalului Joffre si inghetata „Rejeane”, in cinstea actritei franceze cu acelasi nume, care a sustinut cateva spectacole la Bucuresti.
Muzeul cofetariei din Arad
In anul 2006 un fost cofetar din Arad, Ioan Gui si-a facut in casa, singurul muzeu al cofetariei de la noi. El detine exponate numeroase, unele vechi de aproape un secol. Din colectia lui fac parte masina de preparat inghetata, masina de fabricat bomboane (ambele realizate in jurul anului 1920), masina cu curele de transmisie pentru macinat zaharul si, de asemenea, un agregat pentru prepararea martipanului. Pe langa acestea, aradeanul a adunat in colectia o multime de carti de specialitate, unice la noi in tara, precum si medalii si diplome obtinute de-a lungul timpului de cofetarii romani. In trecut, Aradul a fost unul dintre cele mai mari centre ale cofetariei din Europa. Maestrii ciocolatieri din Transilvaniei erau preferati la curtea imperiala din Viena.
Surse:
http://www.scientificpsychic.com/blogentries/baking-bread-in-ancient-egypt.html
https://www.facebook.com/MuzeulCofetarieiArad/photos_stream?ref=page_internal
http://www.insidethetravellab.com/proof-that-ice-cream-existed-in-ancient-egypt/
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.